S-a născut la Craiova, la data de 26 februarie 1955. A absolvit în 1974 Liceul de muzică si arte plastice din Craiova.
A absolvit în 1981 Conservatorul de muzică "George Enescu" din Iași – secțiile pedagogie-muzicologie-compoziție, și instrument principal - vioara.
Din 1986 este membru definitiv al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.
Din 1980 desfășoara o intensa activitate în domeniul muzicii pop și de jazz, colaborând cu majoritatea interpreților importanți de gen din România: Oana Sîrbu, Andra, Monica Anghel, Luminița Anghel, Silvia Dumitrescu, Manuela Fedorca, Laura Stoica, Ozana Barabancea, Angela Similea, Aura Urziceanu și mulți alții.
Din 1996 este conducătorul muzical al formației "Zan", formația de acompaniament a lui Nicu Alifantis.

Împreună cu renumitul pianist de jazz Puiu Pascu participă la mai multe festivaluri de jazz (Sibiu, Iași, Satu-Mare, Brașov, Constanța, București, Costinești, Chișinău). Colaborează cu Puiu Pascu din 1985, participând împreună cu alți muzicieni la numeroase emisiuni ale unor televiziuni importante din România.
Colaborează ocazional, de-a lungul anilor, cu importanți muzicieni de jazz din România : Ion Baciu jr. (pian), Sorin Zlat (pian), Petrică Andrei (pian), Nicolas Simion (saxofon), Cristian Soleanu (saxofon), Alex Man (chitară), A.G.Weinberger (chitară), Sorin Romanescu (chitară), Claudiu Purcărin (tobe), Titi Herescu (tobe)...
Împreuna cu propriul grup a asigurat compartimentul muzical al emisiunii "Chestiunea zilei" realizată de Florin Călinescu la ProTv (între anii 1999 - 2001), al emisiunilor "Seara bună" și "Garantat 100%" realizate de Cătălin Ștefănescu la TVR1 (din 2003 pana in 2009), iar în prezent al emisiunii ”Florin Călinescu Show” la PrimaTv.

In 2002 scrie muzica de balet "Visul unei nopți de vară" de W.Shakespeare, pentru o școală de balet din Schweinfurt - Germania. Lucrarea este premiată de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România cu "Premiul anului 2002".
Link YouTube

A compus peste 100 de cântece pentru copii. A făcut și face parte din numeroase jurii ale mai multor festivaluri și concursuri de muzica pop pentru copii. A compus 28 de cântece de Crăciun. A compus mai multe melodii de grup în care soliști sunt nume importante ale scenei din România : ”Români pentru români” (1996 – Mircea Baniciu, Luminița Anghel, Monica Anghel, Laura Stoica, Crina Mardare, Zoe Alecu, Adrian Daminescu, Nicu Alifantis), ”Primăvara” (1997 – Oana Sîrbu, Luminița Anghel, laura Stoica, Silvia Dumitrescu, Crina Mardare, Zoe Alecu), ”Rămâi cu noi” (piesă de Paște, 2004 – Oana Sîrbu, Monica Anghel, Luminița Anghel, Marcel Pavel, Aurelian Temișan), ”Crăciun fericit” (2003 – Oana Sîrbu, Narcisa Suciu, Luminița Anghel, Adrian Enache, Marcel Pavel), ”Slavă Ție Doamne” (piesă de Paște, 1999 – Oana Sîrbu, Monica Anghel, Daniela Vlădescu, Maria Dragomiroiu, Gheorghe Turda, Toni Șeicărescu), ”Sigur este Moș Crăciun” (1999 – Oana Sîrbu, Lilian și Manuela Fedorca, și Ștefan Bănică jr.), ”Don-diri-don” (piesă de primăvară, 1999 – Manuela Fedorca, Silvia Dumitrescu, Laura Stoica, Crina Mardare și Luminița Anghel)…
Încă din 1998 activează ca profesor de muzică în cadrul mai multor grădinițe particulare din București. Din 2008 face parte din corpul profesoral al Școlii Genesis din Bucuresti, având o relație foarte bună atât cu profesorii cât și cu elevii.
A compus muzică pentru patru filme romînești de lung metraj : ”Flăcăul cu o singură bretea” (1991 – regia Iulian Mihu), ”Vinovatul” (1992 – regia Alexa Visarion), ”Această lehamite” (1993 – regia Mircea Daneliuc), și ”Femeia în roșu” (1995 – regia Mircea Veroiu)
A compus muzică pentru specatacolul de teatru "Cum vă place" de W.Shakespeare, realizat la Teatrul Național din Iași în regia regretatei Nicoleta Toia, în anul 1982.

Berti Barbera
„UN ALTFEL DE PORTRET” – Virgil Popescu, Oana Sîrbu

"Nimeni nu mai are curajul sa scrie sau sa cante exact dupa cum simte, influentat de o poveste sau un gand care-i curpinde sau marcheaza existenta. Toti scriu conditionati de forme si idei fixe, incrancenati pe tiparele care, odata preluate, ar putea aduce ceva banuti. Goana dupa calapodul izbavirii duce la momente care ne duc departe de ceea ce muzica ofera oamenilor de mii de ani. Iar atunci cand scrii ce si cum simti, cand canti cu bucurie asa cum iti place, ti se spune gomos ca nu se vinde, deci nu e bun. De aceea am decis sa ma indrept exclusiv catre artistii care raman la optiunea primordiala, de a folosi muzica pentru a spune ceva in continuarea gesturilor si a cuvintelor, de a comunica prin ganduri si emotii, nu prin conturi si fiare vopsite. Si ajungem la Oana Sarbu si Virgil Popescu. Acest nou album al lor ma trimite la multe reusite rezultate din colaborari intre artisti care se cunosc bine, dar se pare ca mai au multe sa isi spuna. « Un altfel de portret » nu si-a schimbat trasaturile, in schimb si-a adaugat culori si nuante in interpretarea vocala a Oanei. Piesele induc o atmosfera intima, exact ca atunci cand un grup de prieteni cu calitati si bucurii comune isi propune sa mai cante ceva. Piesele sunt scrise de Virgil Popescu, care semneaza si orchestratiile, programarile si desigur, chitara bas, ducandu-si placerea de a desena portrete dincolo de perceptia vizuala.
Ceilalti prieteni sunt toti instrumentisti respectabili ai scenei noastre : Puiu Pascu la pian, chitaristii Sorin Romanescu si Bogdan Mihailescu, trompetistul Dan Nicolau, la care se adauga studenta Ramona Nicolae (backing vocals). Fiecare piesa are o alta stare, e scrisa in alt stil, dar in ansamblu, repertoriul suna unitar, datorita manierei in care au fost scrise aranjamentele, care ating ca stil jazz-ul, bossa-nova, ritmuri de funk si parfum sud-american. Doar textele lui George Popovici limiteaza adresabilitatea la publicul roman, restul suna ca o productie care a beneficiat de aportul unor muzicieni de nivel international. Dincolo de gusturi sau valuri, vestea buna este ca Oana Sarbu are un album nou, deci si-a mai indeplinit o dorinta, iar inainte de a se gandi ce castiga, s-a gandit sa ofere ceva. Asta ar putea insemna un mod prin care sa eviti delicat retetele de succes, facand exact ceea ce iti place. Dar oare succesul nu inseamna sa reusesti sa faci exact ce iti place? Mai bine-l astepti pe Fat Frumos decat sa faci ceva fara sa simti."

Florian Lungu
„UN ALTFEL DE PORTRET” – Virgil Popescu, Oana Sîrbu

"Acest set de înregistrări – l-am numi metaforic o magnolie sonoră cu douăsprezece inflorescenţe – subjugă, cucereşte auzul şi sufletul, obligă realmente să te îndrăgosteşti de el!
Stilistic vorbind, muzica înglobată pare dificil de clasificat, întrucît căldura expresiei şi melodicitatea plină de senzualitate o recomandă ca aparţinînd genului pop... totodată însă trimite graţie creativităţii la jazz, în timp ce densitatea substanţei, complexitatea arhitectonică, diversitatea şi pregnanţa ritmică o raportează la o multitudine de alte specii şi subgenuri. Secvenţele surprind prin minuţiozitatea cu care apar şlefuite detaliile unor rezonanţe diamantine, deosebit de sugestive: pe principiul complementarităţii, fiecare unitate de timp alternează ingenioase jocuri timbrale, elegante caligrafii armonice, oportune răspunsuri de background vocal însoţind glasul solist. Discul alătură entităţi sonor-estetice atît de diferite, de net definite ca mod de exprimare, fiecare în parte, încît pare a fi un „Best Of” în care orice redundanţă lipseşte cu desăvîrşire. Orchestraţiile poartă indubitabil pecetea profesionalismului ca şi a unei nedrămuite, remarcabile investiţii a imaginaţiei creatoare, înnobilînd materia primă componistică, ea însăşi atît de inspirată. Dacă pentru aceste atribute se cuvine să-l respectăm pe experimentatul compozitorul-aranjor, bass-ist, concomitent şi demiurg al întregului proiect discografic Virgil Popescu, latura interpretativă o relevă drept protagonistă pe Oana Sîrbu, o solistă ce vădeşte o înzestrare nativă puţin comună, un glas limpede, mlădiu, deopotrivă o artă a cîntului şi un feeling de excepţie. Fermecînd printr-o prospeţime adolescentină, „forever-young” Oana Sîrbu cultivă, cu predilecţie în piesele de tentă nostalgic-elegiac-onirică, acea emoţie a înfiorării de sine coincidentă propriilor trăiri; dar se impune şi prin accente pline de energizantă forţă în secvenţele alerte. Tot în compartimentul interpretativ se cuvin revelate contribuţiile de certă ţinută ale coechipierilor instrumentişti şi improvizatori Puiu Pascu – virtuoz mînuitor al claviaturilor electronice, ghitaristul nepereche Sorin Romanescu, alternativ cu Bogdan Mihăilescu la ghitară acustică (ce apare în prima şi a patra piesă ale discului), tînărul şi dotatul trompetist Dan Nicolau (în piesele a cincea şi a şasea); nu în ultimul rînd subliniem aportul armonic subtil al Ramonei Nicolae care a asigurat backing-ul vocal. Mesajul poetic al pieselor, întruchipat în versuri ingenue, captivante prin firesc, muzicalitate a rimelor şi acurateţe a simţirii, refuzîndu-se dezinvolt locurilor comune de limbaj, poartă autograful lui George Popovici. Fiindcă a mărturisit afinităţi speciale pentru melodia „Doar cu o floare nu se face primăvară” şi pentru piesa-titlu a albumului, „Un altfel de portret”, compozitorul le-a reluat în finalul CD-ului în noi versiuni de mixaj.
Prezentul disc se doreşte şi reuşeşte a fi un imn al iubirii, izvorît din dragostea pentru artă a unor autentici promotori ai sunetelor măiastre!
Un disc generator de entuziasm şi de intens confort auditiv. Un disc dintre acelea care nu se nasc în fiecare zi!"

Florian Lungu
„FIORUL IUBIRII” – Virgil Popescu, Silvia Dumitrescu

Recursul la iubire
"Exista o zona de interferenta estetica intre domenii sonore conexe precum pop, rock, jazz, R'n'B / soul, generatoare de lumi de frumuseti si binevenite surprize pentru auzul care se refuza banalului, locurilor comune de limbaj si expresie. O zona, sa recunoastem, destul de putin explorata la noi - dar in arealulo careia omul de muzica Virgil Popescu exceleaza. Realizarile sale de pana acum o atesta cu prisosinta... Iata insa ca prin recentul set de unsprezece creatii, compozitorul aranjor instrumentist (si autor de versuri in piesa-titlu a albumului) recidiveaza in sensul bun al cuvantului, invitandu-ne cordial sa-l insotim intr-un cat se poate de atractiv si original ambient.
Nimic anodin, simplist, prozaic in muzica acestui disc. Dimpotriva, demersul creativ cucereste prin luminozitate, suculenta policromie timbrala, armonie luxurianta, prin ingeniozitatea modulatiilor si verva pulsatiei ritmice. Desi se subsumeaza toate unui semnificant distinct, unui creuzet sonor pe care l-am putea defini drept "stilul Virgil Popescu", fiecare dintre piesele contextului releva o amprenta de traire afectiva inconfundabila, valorificata printr-o minutioasa cizelare. Indicele calitativ denota fara dubiu clasa de profesionalism a realizatorilor, fie ei creatori ori interpreti. O nota buna pentru argumentele literar-poetice ale creatiilor datorate contemporanilor George Popovici, Dumitru Popescu Chiselet si "clasicului" George Toparceanu. Cine altul daca nu Virgil Popescu s-ar fi gandit / incumetat sa redimensioneze muzical o poezie atat de insolita ca "Sahara"?
Desigur, intentiile componistice nu puteau prinde contur, concretete auditiva decat cu colaborarile insumate ale unei echipe interpretative de tinuta. Intre instrumentistii implicati in inregistrarea celor unsprezece secvente, se evidentiaza prin interventii solistic-improvizatorice demne de lauda admirabilul, mereu inspiratul ghitarist Florin Ochescu si virtuozul, creativul manuitor al claviaturilor in alb si negru Puiu Pascu. Domina intregul discurs sonor in calitate de inzestrata purtatoare de melodie dar si de inventiva improvizatoare Silvia Dumitrescu, cu glasul ei iradiant si tonul energizant, plin de relevabila pregnanta!
Nu ar fi foarte simplu, daca mi s-ar cere, sa-mi exprim preferintele asupra celor mai reusite dintre reusitele - toate unsprezece - "fioruri ale iubirii"... Fie-mi permise totusi cateva optiuni strict personale (vorba cantecului, "Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie") pentrupatru piese care m-au impresionat in chip aparte : "Tu nu crezi in proverbe", "Ploua", "Asta e opinia mea" si preafrumoasa, invaluitoarea balada "Eram atat de tineri".
Si un ultim cuvant : Bravo!"